Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Unde se situează, în tabloul operei lui Mircea Anghelescu, volumul „Literatura între două lumi”? Această condiție a literaturii, de a fi „între două lumi”, este o fatalitate sau un privilegiu al artei cuvântului? Cine are o responsabilitate mai mare și, totodată, cine riscă mai mult: criticul sau istoricul literar? Ce fel de cititor ar trebui să fie, la rândul său, un autor, în aceste zile în care se scrie și se publică atât de mult? În ce lumi putem călători prin intermediul literaturii? De ce este bine să ne amintim astăzi de lumea literară din trecut? Cum ne raportăm la clasici și de ce lectura operei lor a devenit o miză culturală importantă? Înfiripat pe marginea recentului volum apărut la Editura Spandugino, „Literatura între două lumi”, dialogul dintre Mircea Anghelescu, profesor emerit, specialist în istorie literară și literatură comparată, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu cercetează multiplele dimensiuni ale literaturii, prefigurând un subtil îndemn spre lectură, spre acel spațiu spiritual, protector, al conviețuirii intelectuale dintre un autor și cititorul spre care își îndreaptă mesajul scrierilor sale.


3.35
„Primul meu an, cum era de așteptat după terminarea facultății, a fost în provincie. Am făcut naveta zilnic la Urziceni – un ceas dus, un ceas la întoarcere –, dar aveam în felul acesta contact cu o lume intelectuală de o natură diferită de aceea pe care o întâlnisem până atunci.”
11.49
„Un cititor adevărat, cu experiență de lectură și de oarecare bogăție a textelor pe care le-a parcurs – sau a tipurilor de literatură –, nu poate să facă ușor observații de felul acesta despre un text care apare într-un periodic.”
16.32
„Cred că e un proces care, mai mult sau mai puțin, se produce cu toți cititorii. Nu cred că cineva care a trecut printr-o formă superioară de studii – care a făcut o facultate – nu citește din când în când ceva, fie în propria lui disciplină, fie pentru relaxare...”
23.08
„Suntem determinați, într-o bună măsură, de fatalitatea nașterii noastre; de pildă, de faptul că am găsit... într-o cameră din locuința în care a stat câțiva ani tatăl meu, când era student (cred că era la Ploiești, nu în București), o mulțime de reviste și multe cărți, dar mai ales reviste cu semnătura lui și cu marcajul unor texte care păreau să-l fi interesat.”
26.39
„Textele autorilor importanți trec pe sub ochii generațiilor și, încet-încet, ies din circuit și e nevoie să fie readuse pentru alte motive, pentru alte puncte de plecare pentru comentariile respective.”